Blestemul nekomatei

- Poti s`o iei cum vrei... Cat despre piata, ori a fost un fel de miraj facut de cineva ori am luat`o in partea gresita.

-Imi place ideea cu mirajul,suna mai bine.Dar stiu sigur ca aici era,fiindca simt un miros,mirosul celui pe care l-am intrebat care vinde ierburi pe aici si mirosul batranei,ea miroase a vrajitoare,mda,nu e de mirare.Aaahhh,acum nu mai am nici ierburi!Am venit aici degeaba... spun lasandu-mi urechile pe spate.

-Ar trebui sa mai fie un loc in care am putea gasi ierburi de`alea.
Spun si imi duc mana la cap ca si cum m`ar ajuta cu ceva la cautarea acelui loc.

-Las-o balta,am venit aici pentru nimic...oricum ierburile nu ma ajutau cu nimic,e doar un remediu de insanatosire pe care-l stiu,dar rana mea nu se vindeca,ci ramane cicatrice,macar cand am forma de pisica nu se vede,dar se simte din pacate.Te-am bagat in incurcaturi iar acum stai dupa mine ca sunt eu aia mofturoasa si nesimtita.Multumesc pentru ajutor,chiar multumesc,si imi pare rau pentru cum m-am purtat cu tine,sper ca o sa fim prieteni si in lumea oamenilor,nu doar aici.Eh,presupun ca ma duc sa caut o vrajitoare pentru a dezlega blestemul pus de nekomata,sincer,nici nu stiu daca atunci cand revin la normal ori am kimono-ul pe mine ori sunt imbracata cu "pulovarul din piele din ziua nasterii".Ei bine,mi-a parut bine de cunostinta si mersi pentru ajutor,ne mai vedem!NYAH!~ spun zambind asteptand sa-mi dea sticluta ca sa plec.

- Ok, atunci... Pe mai tarziu.
Ma aplec si ii leg cumva sticluta de zgarda apoi o privesc cum pleaca si continui sa`mi vad de drum.

-Deci nu pot sa cred ca raman asa...!Stai,nu o sa raman!O nekomata a facut asta,iar ea o poate dezlega!spun dupa care alerg prin padure si incerc sa dau de vre-o nekomata,aveam o idee cam ciudata.

Cand mergeam pe drum, am inceput sa aud sunete de clopotei si automat mintea m`a dus la Mariko. Am privit in jur pana ce am zarito la cativa pasi mai incolo, alergand.
- O sa dau peste tine mereu? strig eu.

In timp ce alergam recunosc voceaa si ii rasound ironica:
-Daca ma urmaresti mereu atunci da!si incep sa rad.

- Ce`ai mai patit de data asta?
Ma apropii de ea.

-Am o idee cum sa scap de blestem!Ma voi duce la o nekomata si voi afla de la una ca ea cum sa desfac blestemul.Pana la urma,sunt pisica,nu-i asa mare diferenta intre noi doua.Dar tu de ce nu ai plecat "in treaba ta"?

-Dupa cum probabil nu ai vazut, mi`ai iesit in cale deci a trebuit sa ma opresc sa vad ce se intampla. Si mai ai din intamplare o idee unde am putea gasi o nekomata?

-"Am putea"?Da' ce,vi cu mine?Nu te-am bagat si asa in destule belele?Nu mersi,nu-mi place sa-i fac pe altii sa sufere sau ma rog,aparent sa se chinuie. si sar jos,observand un miros placut...ceva ce ma ademenea,dar nu ma duceam.Ma apropii din ce in ce mai mult,incetul cu incetul de acel loc si observ un parau.SI ASA IMI ERA SETE!!Ocazie potrivita!ma aplec sa beau apa,ma ridic si imediat ma transform inapoi la normal.
-YAAAAAAAAAAAAAAAAAYYYY!!!!!!!SUNT IAR NORMALAAAA!!!tip bucuroasa si-l iau pe Enma in brate.

- Asta a fost categoric ciudat.
Spun raspunzandu`i la imbratisare apoi analizand`o din cap pana in picioare. Cand am realizat, vazusem deja prea multe.
-Um, nu stiu daca ai observat, dar... Esti goala.

Rosesc din ce in ce mai mult,pana ma fac rosie ca racul,si imi apare kimonoul pe mine.Ah,da,uitasem ca puteam face asta.^^" Asa rosie cum eram,ma intorc cu spatele si ma ghemuiesc jos,incepand sa plang.In momentul acela,eram asa de rusinata incat imi venea sa explodez,dar na,nu aveam ce face,ce vazuse...Dumnezeu cu mila,asta fusese.
-E-Enma<<(printre suspine)...(serioasa)>>daca cumva intru in mintea ta si aflu ca ai vazut mai mult decat cred eu...roagate mai bine sa ti se stearga din memorie ce ai in cap,caci altfel nu mai ai cu ce gandi,clar? 

La ce naiba m`am gandit? Doar am prietena  . Eh.. Nevoile barbatilor...
-N`am vazut ce crezi tu ca am vazut   . Ridica`te si nu mai da apa la soricei.

-Vorbeste pentru tine.Tie sau altor baieti nu va pasa de noi fetele.Pentru voi,noi suntem doar niste papusi ambalate intr-o cutie,iar cand reusiti sa va jucati cu ele,le stricati.Deasta niciodata nu am putut suferi un baiat,sunt demon,dar voi sunteti mai demoni ca mine. spun plangand dar calma,apoi ma ridic si dau sa plec,dar observ ca ramasesem din nou fara sticluta. La naiba...!
-Mi-a parut bine Enma,dar nu chiar atat de bine.Nu ma intelege gresit,nu o lua in nume de rau. dupa ce termin de vorbit plec si ma uit sa vad daca e pe undeva sticluta,dar din nou apare o nekomata.
-Hai dispari! si trec pe langa ea. 

-Ce`am facut sa ma urasti atat de mult *rad*? Ma cunosti doar de cateva minute.

Nu spun nimic si ma concentrez sa ma gandesc unde e sticluta.Era singura mea scapare de a nu mai ucide oameni.Ma uit prin parti si incep sa-i simt mirosul.Deja imi facea pofta.Sangele din sticluta era mai puternic la miros decat sangele de om sau altceva.Fiind demon,nu puteam rezista la mirosul sangelui,asa ca ma iau dupa el.Ma duc cativa pasi mai incolo si o vad...era goala.
-LA NAIBA!!!!RRRRAAAAAAAAHHHH!!! <<(rage)
-Nu pot sa cred!!!Plante n-am,sange n-am si control niciatat!!Nu mai calc in lumea asta blestemata,mai bine e in lumea oamenilor.Uite cum sunt eu abandonata de soarta,si de parca nu ajungeau pierderile,imi mai e si foame! tip nervoasa,apoi dau sa plec dar incep sa ametesc si sa ma clatin.Nu mai fac multi pasi si cad jos.Foamea isi punea amprenta pe mine.

Pe drumul ce o lua spre iesirea din padure, vad un trup de om cazut pe jos. Cand ma apropii mai mult de el observ ca este chiar Kuroni.
-De cate ori o sa mai dau peste tine? *chicotesc* Si de ce ma rog stai pe jos?
Atunci i`am auzit stomacul cum cere de mancare.
-Aah, ti`e foame. Te poti ridica?

Ardeam toata,ochii imi erau galbeni,cu pupila ca cea a unei pisici iar albul ochiului era acum negru.Pierzandu-mi controlul total,acum eram numai demon,fara mila,insetata de sange si incontrolabila.Ma intorc la el si-l prind de gat,punandu-l la pamant si vrand sa-l musc de gat.

Firele mele din metal o prind de brau si o ridica in aer, lasandu`ma de gat.
-Woo, usor, usor. Ce te apuca?

Imi apare lancea in mana si reusesc sa scap din fire si cad in picioare pe pamant,invartind lancea ca un maestru si repezindu-ma in el sa-l sfasii.

-Ti`a mancat cineva limba? Raspunde`mi.
Un fir o prinde de mana cu care tinea lancea si o intoarce cu tot corpul, fiind cu spatele la mine.

Ma intorc nescotand un cuvant si-l trag de fir,tragandu-l spre mine iar eu repezindu-ma in acelasi timp spre el,el venind spre mine,eu spre el vrand sa-l injunghii.Aveam un ranjet ca de psihopata.

Trag firul din mana ei, iar acesta fiind ca o lama, o taie la mana.
-Scuze!
Reusesc sa ma feresc la timp de lancea ei, dar ea tot reusise sa ma taie putin pe brat.