Love U, Hate U

Hellou Minna! Mai intai de toate as vrea sa va anunt ca acest fic este drama, romantic si 18+. Sper sa va placa si va rog sa ma criticati cu tot ce vreti, asa invat mai bine. Va augur spor la citit.


Povestea mea a inceput acum 3 ani cand parinti mei biologici au murit intr-un accident de masina. Atunci aveam 15 ani, iar eu si familia mea locuiam in Italia, in dimineata care murisera parinti mei era una frumoasa si linistita. Nici nu imi trecea prin cap ca ceva atat de cumplit mi se va intampla. Eram in fata scoli si imi fumam prima tigare a dimineti, impreuna cu cateva colege de ale mele. Nu trecuse mult timp si se sunase, intrasem in scoala, ne-am dus in clasa si ne-am asezat la locurile noastre. Prima ora aveam stiinte, iar profesorului nostru ca de obicei ii placea sa ne ia unpic peste picior. Trecuse cam jumatate de ora si o femei de servici venise la noi in clasa. Doamna respectiva ii sopteste ceva la ureche domunului profesor, iar noi in clasa ca de obicei incepusem toti sa vorbim si sa facem unpic de haos. Vorbeam si eu cu colegi mei, dar in acelasi timp ciuleam urechea la ceea ce vorbeau domnul profesor si femeia de servici. Dupa cateva secunde ma cheama profu afara. Ma ridic dupa scaun unpic ingrjorata. Deschid usa clasei si ies afara. In parte mea dreapta era femeai de servici, iar in fata mea era profesorul.
- Domnisoara, va rog frumos sa va calmati mai intai, dar ar trebui sa va spun ceva destul de important.
- Da, dar eu sunt calma, asa ca va rog sa spuneti.
- Bine...Imi pare rau sa va spun dar parinti dumneavoastra au murit intr-un accident de masina, iar acum sunt la spital. Cand a venit ambulanta dansi au murit in drum spre spital. Cele mai sincere ale mele condoleante.
Eu am auzit numai “parinti dumneavoastra au murit”, partile care au urmat sa imi zica, sau daca mi-a zis sincer nu imi mai aduc aminte. Cazusem in genunchiuri si intrasem in panica, numai puteam respira, ma simteam ca si cum cineva mi-ar fi pus o piatra pe mine, iar eu nu puteam sa o ridic. Femeia de serviciu se duce repede sa cheme ambulanta, iar profesorul statea cu mine. Toti colegii mei erau preocupati pentru mine, dar profesorul ii obligase sa stea in clasa. Dupa 15 minute vine si ambulanta, medicii imi pun masca cu oxigen si ma duc imediat la spital. Am stat la spital cam o zi, si venise sa ma ia matusa si unchiul meu din partea tatalui meu. Ei doi ma salutasera, dar eu nu aveam chef sa vorbesc, defapt nu vroiam sa vorbesc pentru ca totul mi se parea ireal. Ma luasera acasa la ei, sincer nu prea ma simteam in largul meu acolo. Trecuse si ziua aceea in care eu nu vorbeam, mancam si dormeam atata tot. A treia zi de dimineata cand matusa mea venise sa ma scoale ca sa ma duc la scoala, eu nu vroiam asa ca ma bagasem inapoi sub paturi si incepusem sa fredonez melodii inventate de mine pe moment. Facusem asa pentru vreo doua saptamani cred... Intr-un sfarsit ma decisem sa ma duc la scoala, ma pregatisem tot de dimineata, iar matusa mea cand ma vazuse ii dadusera unpic lacrimile de fericire, dar si de tristete. Ajung la scoala, cand intru pe poarta scoli toate persoanele care le cunosc se uitasera cam uimiti la mine, deoarece nu se asteptasera sa vin din nou la scoala. Intru in clasa, iar colegii mei imi sar in brate cand ma vad, toti imi ziceau “ce fac?” sau “daca ai nevoie de ceva sa ma anunti”, iar eu tot ce faceam era sa dau din cap si sa fac un mic zambet in coltul gurii.